“Voluntarii sunt singurele ființe de pe fața Pământului care reflectă compasiune, grijă nemăsurată, răbdare și dragostea adevărată pentru națiune”. (Erma Bombeck)
Eram prea grăbiți, nu mai apreciam frumusețea naturii, nu mai auzeam strigătele oamenilor din jurul nostru, nu ne mai mulțumea nimic, dar acum parcă timpul s-a oprit și ne-a arătat că există frumusețe și în lucrurile mici, că există oameni dragi de care stăm departe, pentru că nu avem timp pentru ei.
Această ”oprire” a timpului, cauzată de pandemie, ne-a învățat să fim mai empatici, mai buni și mai iubitori, iar unora ne-a dat șansa de a petrece mai mult timp cu oamenii dragi, pe când altora le-a tăiat această șansă, aceștia fiind bunicii „Casei Frențiu” – departe de cei dragi -, nemaiputându-și ține în brațe copiii, nepoții și strănepoții.
De câteva săptămâni îi pot vedea doar în fotografiile îngălbenite de vreme, dar și pe rețelele de socializare, iar cei mai fericiți dintre ei îi văd în fața porții „Casei Frentiu”, câteva minute, când – într-un mod sau altul de ”revedere”- li se văd doar ochii plini de lacrimi, de bucurie că se reîntâlnesc și că sunt sănătoși, iar zâmbetele cu siguranță sunt pe chipul lor, dar nu se pot observa din cauza măștilor pe care le poartă.
Acum e perioada în care bunicii nu își mai scriu amintirile pe spatele unei fotografii alb-negru, așa cum erau obișnuiți înainte, ci cu ajutorul tehnologiei, la care – deși nu le e ușor – se străduiesc să se adapteze din iubirea pentru cei dragi aflați departe.
Noi, echipa Asociației Caritas Eparhial Oradea, am încercat, zilnic, ca beneficiarii noștri să țină legătura telefonic cu cei dragi, iar prin activitățile realizate împreună, cum ar fi: gimnastică, tenis de masă, grădinărit, jocuri interactive, remi, șah, cărți, domino și table, am încercat să îi distragem de la gândul că nu mai pot ieși la plimbare, în parcul mare, așa cum o făceau înainte sau că nu mai pot petrece ore în șir alături de cei dragi.
Alături de noi au fost și voluntarii noștri, ”eroii” noștri, în plină pandemie, și i-am simțit aproape, chiar dacă unii dintre ei erau la mare distanță. Voluntarii, prin videoclipuri realizate de ei, din camera sau biblioteca lor, au trimis căldura lor sufletească bunicilor noștri, i-au încurajat să fie răbdători, să continue să zâmbească, să nu își piardă speranța și să aibă încredere că, în curând, se vor revedea cu cei dragi ai lor.
Acum, când nu mai pot să joace șah, remi, table sau să iasă la plimbare în parc, așa cum obișnuiau atunci când erau vizitați de către voluntari, se pot vedea doar online, bunicii au fost încântați de această alternativă, răspunzând afirmativ la propunerea făcută de unii voluntari, aceea de a avea discuții pe diferite teme de istorie sau istoria artelor.
Reacțiile lor, la vizionarea filmulețelor, au fost identice ce cele pe care le au bunicii când își revăd nepoții după multă vreme: lacrimi de bucurie și zâmbete.
Astfel, voluntarii le-au făcut rezidenţilor Casei Frenţiu ziua de 7 mai 2020 mai frumoasă, au readus zâmbete pe chipul lor, iar „bunicii” i-au acceptat să le fie „nepoți ”, așa cum era rugămintea unuia dintre voluntari.
Le mulțumim ”eroilor” noștri, voluntarii, pentru implicarea și efortul depus și le spunem pe această cale că suntem mândri de ei și că sunt oameni minunați!
Patricia Pele – Coordonator voluntari
Articol publicat în original aici: https://www.caritaseparhial.ro/voluntarii-nostri-eroii-nostri
